PREVENŢIE MEDICALĂ ÎN NOUA ERĂ

Conceptul de prevenţie are la bază o sumă de reguli şi îndrumări necesare fiinţei umane pentru a-şi păstra constante echilibrul şi armonia cu Universul. Baza teoretică a acestui concept aplicată in proporţie de 100% ar duce la un rezultat fericit:o populaţie perfect sanatoasă, care nu ar mai avea nevoie, decat în mod excepţional, de intervenţia numeroaselor ramuri medicale actuale. În prezent, există eforturi susţinute în acest sens, orientate benefic, dar oarecum insuficient adaptate la nevoile reale ale fiinţei umane; se pune accent pe deprinderi ce ţin de igienă, protecţia muncii, lipsind însă elemente importante de educaţie sanitarţ, pe care le voi sublinia in cele ce urmeaza.
Este binecunoscut faptul că e mult mai uşor să previi decât să vindeci; un organism deja afectat se reface mult mai greu, fiind susceptibil la recidive, vindecarea necesitând timp, răbdare, eforturi suplimentare de toate felurile, inclusiv financiare; boala înseamnă, în majoritatea cazurilor şi implicaţii negative în ceea ce priveşte viaţa socială a individului şi activităţile lui zilnice.
În China antică, medicul de familie era remunerat corespunzător pentru menţinerea stării de sănătate a pacienţilor lui, şi era obligat să platească o poliţă pentru fiecare persoană aflată sub ingrijirea lui, dar care se imbolnăvea. Desigur, medicii chinezi aveau statutul unor înţelepţi, şi principala lor îndatorire era să conceapă un anumit stil de viaţă potrivit fiecăruia dintre pacienţii săi, astfel încât să se evite instalarea bolilor,şi dacă aceasta , din motive diverse, se intâmpla, la uşa casei medicului se aşeza în mod sugestiv un steag, ce arăta lumii întregi eficienţa ingrijirii sale vis-à-vis de pacienţii săi..Iată deci, câtă importanţă se acorda în acele vremuri prevenirii, linia medicală de atunci bazându-se preponderent pe îngrijirea de acest fel.
De ce s-a schimbat atât de mult in zilele noastre raportul prevenţie:curarisire? Omul modern, în graba sa, nu mai are timp pentru precauţii. Nu mai are timp să se întrebe ce este mai bun pentru el din punct de vedere al dietei, igienei şi a altor practici menite să-i întreţină starea de sănătate. El vine la medic doar când frecventele lui greşeli de organizare a propriei vieţi se materializează deranjant într-o stare generală marcată de suferinţa dată de boală.
Pentru ca, intr-adevăr să se obţină îmbunătăţiri reale în ceea ce priveşte starea de sănătate a populaţiei globului, e nevoie de o reevaluare a metodelor preventive folosite până acum:

A.Integrarea fiintei umane intr-un context spiritual de evoluţie personala.
Este de dorit să se facă acest gen de educaţie spirituală incă de la vârste fragede, subliniindu-se importanţa asumării proprii ca fiinţa divină, liberă pe drumul său evolutiv, având ca ţintţ principală realizarea de sine prin acumularea de calităţi şi experienţe de viaţă transformatoare şi benefice.Copiii şi tinerii indrumaţi către imbogăţirea fiinţei işi vor răspunde mai uşor la întrebările existenţiale ce frământa omenirea de secole: “de unde venim?”, “incotro ne indreptăm?”, “care este scopul vieţii noastre?”.
Negarea laturii spirituale care işi doreste să se manifeste a dus la o trunchiere dureroasă a fiinţei umane complete şi are ca rezultat suferinţa.

B.Cunoaşterea
Ignoranţa de care suferă fiinţele umane în zilele noastre este sursa primară de dezechilibru şi boală.Limitarea şi lipsa de inţelegere a principiilor vitale esenţiale, a legilor divine universal valabile, ba chiar respingerea lor, este o caracteristică frecvent întâlnită în Kali Yuga (epoca actuală, a decăderii în tradiţia hindusă).Pentru a înlătura acest neajuns, este necesară introducerea în sistemul educaţional a cunoaşterii veritabile; şcoala de astăzi îi invaţă pe copii ştiinte exterioare, ce ţin de lumea concretă, dar nu le spune mai nimic despre managementul propriului univers interior, cultivare personală, reale valori spirituale.Celebrele legi hermetice pot reprezenta o bază înţeleaptă a menţinerii echilibrului şi sănătăţii umane:
1) Legea Mentalismului (“Totul este spirit, Universul este mental”)
2) Legea Corespondenţei (“Ceea ce este sus este ca şi ceea ce este jos, ceea ce este jos este ca şi ceea ce este sus”)
3) Legea Vibraţiei (“Nimic nu este în repaus, totul se mişcă, totul vibrează”)
4) Legea Polarităţii (“Totul este dublu, orice lucru are doi poli; totul are două extreme”)
5) Legea Ritmului (“Totul se scurge înăuntru sau în afară; orice lucru are durata sa; totul evoluează apoi degenerează, ritmul este constant”)
6) Legea Cauzei şi a Efectului (“Orice cauză are efectul ei şi orice efect are cauza sa; hazardul nu este decât un nume dat unei legi necunoscute”)
7) Legea Genului (“Este un gen în toate lucrurile, totul are principiile sale, masculin şi feminin; genul se manifestă pe toate planurile”)
La acestea se adaugă:
8) Legea Liberului Arbitru
9) Legea Fiinţării (totul este ciclic in Univers)
10) Legea Iubirii, de fapt cea mai importantă dintre ele, ea aflându-se la baza tuturor mecanismelor existenţiale.
Cele 10 porunci creştine aduc şi ele , de asemenea, o completare în acest sens.
Acceptarea in medicina actuală a modelului uman complet şi a complexului CAUZA SUBTILA A BOLII→EFECT SUBTIL→EFECT ÎN PLAN FIZIC (afecţiune, boală) ar însemna un pas uriaş înainte ca şi rezultate terapeutice.


C.Aplicarea practică a cunoştinţelor dobândite
În acest fel se va elimina sensul unidirecţional al relaţiei medic-pacient, în care primul hotărăşte ce-i mai bine pentru al doilea, în timp ce acesta este de cele mai multe ori complet ignorant în ceea ce priveşte propria sănătate.Profilaxia şi vindecarea s-ar realiza mult mai uşor în cazul unor oameni instruiţi şi educaţi în sensul unei vieţi sănătoase, divin orientate şi armonioase.Această a 3-a etapă este foarte importantă, deoarece cunostinţele asimilate nepuse în practică nu au nici o valoare.