REVELAŢIILE DE LA ŞINCA VECHE


Era o zi primăvăratecă de februarie când, îndemnată de un puternic imbold interior, am ajuns să vizitez Templul Ursitelor, descoperire arheologică aflată la câţiva kilometri de satul Şinca Veche, judeţul Braşov. Dintre cunoscuţii mei, toţi cei care îl vizitaseră aveau păreri împărţite: unii fuseseră impresionaţi de frumuseţea lui, alţii nu îl găseau ca fiind un loc deosebit.Ceva însă îmi spunea că acolo voi găsi ceva ce-mi va umple sufletul de încântare, şi mi-am dorit din toată inima să ajung în acel loc.
La câţiva kilometri de drumul european dintre Braşov şi Făgăraş, micul sat, cu aerul său arhaic, foarte liniştit, părea să se afle în afara timpului. Din loc în loc, câte un indicator modest, ne orienta către situl arheologic, găzduit de poalele unui deal pe care localnicii îl numesc Pleşu. Ajunşi acolo, am fost impresionaţi de peisajul deluros
superb, la orizont străjuind cu maiestuozitate masivul Munţilor Făgăraş. La intrarea în pădure am fost întâmpinaţi de o cruce mare, din beton, simbol al sfinţeniei locurilor.

Dealul şi pădurea ce adăpostesc lăcaşul de la Şinca Veche


Câteva trepte săpate în pământ urcau către intrarea lăcaşului de formă piramidală, construit de mână omenească într-o stâncă fragilă, din gresii de Perşani şi acoperit cu o folie de plastic, pentru protecţie.

Templul de la Şinca Veche

Până acum s-au descoperit cinci încăperi, cu 2 altare şi un turn spiralat, ce comunică în zona superioară cu exteriorul, deschizătura aceea permiţând luminii naturale să pătrundă în templu. Mi-a atras atenţia în mod deosebit acest Turn al Luminilor, deoarece forma sa de spirală este întrutotul specială, şi reflectă foarte sugestiv motivul Spiralei Universale a Creaţiei, model al evoluţiei vieţii în toate formele ei, de la 0 la plus infinit. Capătul spiralei se opreşte într-o deschizătură prin care pătrunde Soarele, la fel cum şi evoluţia noastră se sfârşeşte prin contopirea cu Lumina, cu Dumnezeu-Tatăl. De asemenea, deschizătura superioară este astfel conformată încât se poate recunoaşte uşor, pentru cei care vor să vadă, yantra Yin-Yang- jumătate de lumină, jumătate din perete de stâncă.

Turnul Luminilor


Turnul reflectă lumina printr-o fereastră în stâncă până în altarul principal, care este înconjurat pe toate laturile sale de un filon de cuarţ alb, lat cam de 2-3 degete, a cărui folosinţă nu a putut fi explicată de arheologi, dar care poate fi uşor dedusă de cei care au cunoştinţe în legătură cu proprietăţile cristalelor. Astfel, cuarţul, numit şi Gheaţa Eternităţii sau Piatra Puterii, este un bun ghid spiritual, calmează, relaxează, vindecă, purifică, aduce inspiraţie, clarviziune, concentrare şi claritate mentală, pune în legătură cu ghizii spirituali şi deschide accesul spre alte dimensiuni existenţiale, creează o atmosferă propice pentru meditaţie şi rugăciune, conferă iluminare spirituală. Toate acestea sunt cum nu se poate mai potrivite pentru pentru o activitate de natură iniţiatică, asa cum se presupune că a fost cea de la Şinca Veche. Dintre toate însă, să reţinem în special proprietatea de a facilita călătoriile interdimensionale, lucru care se leagă de alte simboluri şi inscripţii de pe pereţii peşterii.

Fereastra interioară ce reflectă lumina din Turn în altarul principal

Filon de cuarţ ce străbate întregul altar principal, înconjurându-l

În altarul principal, numit de localnici şi Grota Speranţelor, se spune că dorinţele devin realitate, şi la acest fenomen participă din plin şi filonul de cuarţ, care amplifică mult energiile creatoare de tip mental, ajutându-le să se manifeste cu putere şi mai rapid în dimensiunea fizică, materială. Pe unul din pereţi există o nişă săpată în stâncă, ce adăposteşte unul dintre cele mai sugestive simboluri, steaua lui David ce încadrează binecunoscuta yantră Yin-Yang. Tăieturile în stâncă sunt foarte clare şi precise, iar de o parte şi de alta sunt sculptate simbolurile alfa şi omega.

Steaua lui David şi yantra Yin-Yang
(sub ele banda filonului de cuarţ)

Steaua lui David si yantra Yin-Yang (la stanga si la dreapta simbolului se disting cu dificultate insemnele alfa si omega)

Steaua lui David este reprezentarea în plan a câmpului electromagnetic uman, numit şi Merkaba. Corpul mental, emoţional şi cel fizic uman prezintă fiecare câte o stea tetrahedronică, adică o stea alcătuită din doua tetrahedroane (două piramide cu feţe triunghiulare întrepătrunse). Steaua mentală este de natură electrică, masculină, şi se roteşte spre stânga; steaua emoţională este de natură magnetică, feminină, şi se roteşte spre dreapta; cea a corpului fizic nu se roteşte. În anumite condiţii de direcţionare a energiei se poate determina şi rotirea stelei fizice, rezultând astfel Merkaba, vehiculul de lumină ce poate transporta entitatea oriunde în spaţiu şi în timp (vehicul de călătorie spaţiu-timp, antigravitaţional).Am ajuns deci la un alt indiciu ce pare să contureze imaginea de portal interdimensional a templului de la Şinca Veche.

Steaua tetrahedronică




Merkaba
(imagine preluată de pe www.wolfcreekarts.com)

Yantra Yin-Yang pune în lumină armonia ce rezultă din polaritatea Universului (+,-; masculin-feminin; cer-pământ; lumină-întuneric, etc), sugerată şi de literele greceşti alfa şi omega.
Lângă această nişă, cu o substanţă roşie este pictat un profil bărbătesc, cu plete, ce poartă o cămaşă simplă, asemănătoare cu cele călugăreşti.Aici părerile au fost extrem de diferite: unii vizitatori considerau că bărbatul ar fi David, alţii că ar fi Iisus, iar alţii că l-ar reprezenta pe Zalmoxis. În ceea ce priveşte cercetările mele personale folosindu-mi cunoştinţele radiestezice, consider că cea mai mare probabilitate o are ultima ipoteză.

Profil bărbătesc pe unul din pereţii altarului


Pe peretele opus altarului principal se află încă un desen foarte sugestiv al Merkaba.De asemenea, încă un simbol asemănător am găsit pe un perete învecinat.

Merkaba la Şinca Veche


În afară de acestea, este demn de remarcat numărul mare de litere “M” inscripţionate pe pereţii încăperilor, iar eu sunt de părere că este vorba despre iniţiala cuvântului “Merkaba”.

Chip de femeie la Şinca Veche

Cel puţin misterios poate fi considerat un desen aflat pe unul din pereţii încăperilor de pe partea stângă a intrării, care reflectă un chip de femeie, cu părul lung, ochii negri, şi o coroniţă pe frunte. Informaţiile intuitive pe care le-am primit prin metode radiestezice , pe care aici nu le prezint ca fiind dovezi, ci ca şi cercetări şi convingeri personale, mi-au revelat în figura aceea feminină pe Mama Geea, zeiţa Pământului, cum o ştim din mitologie, care în acele vremuri era mult iubită şi deseori invocată în timpul călătoriilor interdimensionale, pentru că ea uşura adaptarea la noile condiţii existenţiale a celor ce veneau aici din alte planuri.
În unele zone ale altarului principal s-a detectat de către arheologi o sonoritate distinctă a rocii, ca de spaţiu gol subiacent.Din motive necunoscute nouă, săpăturile în acele zone au fost oprite, acestea fiind acoperite cu nişte grătare de lemn, pentru a nu se călca pe ele.Convingerea mea este că de fapt, până acum, s-a descoperit doar vârful ice-berg-ului, subsolul rezervându-ne încă multe surprize.


Grătare de lemn ce acoperă zonele “sensibile” ale templului

Cel puţin neobişnuită mi se pare asocierea acestui lăcaş cu o mănăstire de călugări creştini din anul 1700, când cele mai bine păstrate inscripţii sunt de origine ne-creştină, şi asemănările cu această tradiţie sunt doar interpretări, nu sunt evidenţe. Ceea ce m-a pus pe gânduri a fost în special un fragment din prezentarea video a d-nei Maria Bâgiu, preşedinta Fundaţiei ortodox-culturale “Maica Sfântă-Bucuria Neaşteptată”, care se ocupă de ocrotirea acestui lăcaş, fragment în care se trece cu mare graţie peste comentarea simbolisticii evidente a stelei lui David şi a yantrei Yin-Yang, aflate în altarul principal. Nici măcar nu se pomeneşte de ele, deşi sunt atracţia principală a locului! Mai în glumă, mai în serios, mi s-a părut destul de amuzant cum pelerinii creştini de la Şinca Veche se închinau cu evlavie si sărutau yantra “păgână” !

La exterior, pe drumul ce duce către schitul creştin nou întemeiat pe acelaşi deal, călătorul însetat găseşte un izvor cu apă dumnezeiesc de pură, unde ocrotitorii spun că se va construi o mică fântână, un Izvor al Tămăduirii.

Schitul creştin de la Şinca Veche


La final, va prezint câteva fotografii făcute în peşteră, care, în urma procesării ne-au surprins datorită apariţiei pe peliculă a unor formaţiuni luminoase foarte frumoase, în culori de albastru pur, galben, galben-verzui, galben-roşiatic. Cârcotaşii pot spune ca sunt
efecte ale blitz-ului, însă eu vă las pe dumneavoastră să decideţi.

















Altare improvizate de pelerini la Şinca Veche
(se observă formaţiunile luminoase albastre si galben-verzui în partea de sus a fotografiior)

Ca şi o concluzie proprie, pot spune că Şinca Veche a fost pentru mine o puternică experienţă spirituală, neaşteptată şi minunată în acelaşi timp, care nu face decât să-mi întărească convingerea că România este un tărâm deosebit, unde trecutul ascunde nenumărate comori spirituale, ce dovedesc un nivel superior de conştiinţă al celor ce au trăit aici de-a lungul mileniilor. Împreună ne putem bucura de ele şi putem face să renască lumina divină a acestor locuri binecuvântate de Dumnezeu, care aşteaptă cu răbdare să le înţelegem mesajele de peste timp.